Atunci când un vânzător are conturile blocate sau datorii la ANAF, poate aparea tentația de a solicita ca prețul imobilului să fie transferat în contul unei rude sau al unui prieten. Din punct de vedere juridic, acest demers transformă o tranzacție legitimă într-un instrument de fraudă.

1. Nulitatea actului: Cauza ilicită și imorală

Conform Art. 1236-1238 din Codul Civil, orice contract trebuie să aibă o cauză licită. Dacă scopul ascuns al părților este eludarea unei norme legale (cum ar fi evitarea plății datoriilor prin poprire), cauza devine ilicită.

Consecința: Actul este lovit de nulitate absolută. Practic, actul poate fi desființat ca și cum nu ar fi existat niciodată.

Ce este poprirea?

Popririle sunt sumele datorate anumitor instituții  sau persoane (ANAF, primării persoane juridice, companii, persoane fizice) pe care ești obligat să le plătești conform legii.

Prin poprirea pe cont, executorul judecătoresc solicită băncii să plătească anumite sume de bani (pe care le deține sau le va deține) în numele clientului său.

Obligația de a nu aduce prejudicii creditorilor prin acte frauduloase este stabilită prin normele legale de mai jos, creditorul fraudat având la dispoziție următoarele:
- acțiunea revocatorie (pauliană), prevăzută de Codul civil, care permite creditorilor să conteste actele juridice prin care debitorul urmărește să-și diminueze sau ascundă bunurile, împiedicând astfel satisfacerea creanțelor;
- sancțiuni penale, reglementate de Codul penal, pentru situații în care debitorul încheie anumite acte aparent legale, scopul fiind fraudulos (cum ar fi ascunderea de bunuri, valori, înstrăinarea frauduloasă a bunurilor pentru a evita plata datoriilor ).

Codul civil prevede in art 1236- 1238: Cauza actului juridic trebuie să existe, să fie licită și morală. Cauza este ilictă când este contrară legii precum și atunci când contractul este doar mijlocul pentru a eluda aplicarea unei norme legale imperative.

Cauza ilicită sau imorală atrage nulitatea absolută a contractului.

Reglementare legală

De asemenea, art. 239 Cod penal, prevede:

(1) Fapta debitorului de a înstrăina, ascunde, deteriora sau distruge, în tot sau în parte, valori ori bunuri din patrimoniul său ori de a invoca acte sau datorii fictive în scopul fraudării creditorilor se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.

(2) Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează fapta persoanei care, ştiind că nu va putea plăti, achiziţionează bunuri ori servicii producând o pagubă creditorului.

(3) Acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.”

Elementul material al infracțiunii constă într-o acțiune ce se poate realiza în cinci modalități distincte: înstrăinarea, ascunderea, deteriorarea sau distrugerea în tot sau în parte a unor valori sau bunuri aparținând patrimoniului făptuitorului, respectiv invocarea de acte sau datorii fictive.