Află toate informațiile de care ai nevoie pentru încheierea unui contract de vânzare al oricărui bun imobil (teren, casă, apartament, spațiu comercial, etc.) – acte necesare pentru cadastru și intabularea terenului, taxe notariale pentru tranzacțiile imobiliare, ce trebuie să știe vânzătorul și cumpărătorul unui apartament.
Începând din 1 ianuarie 2023 impozitarea proprietăților imobiliare se schimbă radical. Astfel, se percepe impozit pe venitul din vânzarea imobilelor din patrimoniul personal și când prețul nu depășește 450.000 lei. În acest caz, vânzătorul unui imobil nu mai este scutit, ca în trecut, de plata impozitului către stat.
Contractul de ipotecă se încheie în formă autentică de către notarul public, sub sancțiunea nulității absolute. Contractul se încheie valabil numai prin act autentic şi produce efecte atât între părţi cât şi faţă de terţi, numai prin luarea unei inscripţii ipotecare. În situația în care se cumpără un imobil cu credit ipotecar, actele de mai jos se completează și cu cele necesare pentru încheierea contractului de vânzare.
Potrivit Fondul Naţional de Garantare a Creditelor pentru Întreprinderile Mici şi Mijlocii (FNGCIMM), programul Noua Casă are ca obiectiv facilitarea accesului persoanelor fizice care doresc să achiziționeze o locuință modernă, adaptată realităților actuale, prin contractarea de credite garantate de stat.
Potrivit art. 1650 Cod Civil, vânzarea este contractul prin care vânzătorul transmite, sau după caz, se obligă să transmită cumpărătorului proprietatea unui bun în schimbul unui preț pe care cumpărătorul se obligă să îl plătească. Poate fi, de asemenea, transmis prin vânzare un dezmembrământ al dreptului de proprietate sau orice alt drept.
Potrivit art 2343 Cod Civil, ipoteca este un drept real asupra bunurilor mobile sau imobile afectate executării unei obligații. Ipoteca este prin natura ei, accesorie și indivizibilă. Ea subzistă cât timp există obligația pe care o garantează și poartă în întregime asupra tuturor bunurilor grevate, asupra fiecăruia dintre ele și asupra oricărei părți, chiar și atunci când proprietatea este divizibilă sau obligațiile sunt divizibile.
În concepţia legiuitorului, excepţia de neexecutare este o cauză justificată de nerespectare a principiului forţei obligatorii (de fapt de suspendare a forţei obligatorii a contractului). În principiu, prestaţiile promise reciproc de părţile contractante trebuie să fie executate simultan: cumpărătorul este obligat să plătească preţul în momentul când i se predă bunul; fiecare copennutant trebuie să predea bunul în momentul în care i se predă bunul promis în schimb.
Codul Civil în art 703 prevede că dreptul de uzufruct este dreptul de a folosi bunul altei persoane și de a culege fructele acestuia, întocmai ca proprietarul, însă cu îndatorirea de a îi conserva substanța. Uzufructul este un dezmembramânt al dreptului de proprietate cu character temporar, ce conferă titularului său dreptul de a stăpâni bunul altuia în calitate de uzufructuar, precum și atributul folosinței cu îndatorirea de a îi conserva substanța. Attribute ce trebuie să fie exercitate cu respectarea limitelor juridice.
În general, convenția matrimonială este definită ca actul prin care viitorii soți stabilesc regimul matrimonial aplicabil. În acest sens, conform art 312 (1) Cod Civil, viitorii soți pot alege ca regim matrimonial: comunitatea legală, separația de bunuri sau comunitatea convențională, iar art. 329 prevede că alegerea unui alt regim matrimonial decât cel al comunității legale se face prin încheierea unei convenții matrimoniale.
Conform Art. 2.242 Cod Civil, prin contractul de rentă viageră o parte, numită debirentier, se obligă să efectueze în folosul unei anumite persoane, numită credirentier, prestaţii periodice, constând în sume de bani sau alte bunuri fungibile. Renta viageră se constituie pe durata vieţii credirentierului dacă părţile nu au stipulat constituirea acesteia pe durata vieţii debirentierului sau a unei terţe persoane determinate.
Tranzacţia este un contract prin care părţile previn sau sting un litigiu, inclusiv în faza executării silite, prin concesii sau renunţări reciproce la drepturi ori prin transferul unor drepturi de la una la cealaltă (art. 2267 alin. 1 Cod Civil). Prin tranzacţie se pot naşte, modifica sau stinge raporturi juridice diferite de cele ce fac obiectul litigiului dintre părţi. Prin contract, părţile au obligaţia, în primul rând, de a preveni, de a nu face (a nu se adresa justiţiei) sau de a stinge, de a nu continua un proces deja început.
Obligația se stinge prin plată atunci când prestația datorată este excutată de bunăvoie. Potrivit art. 1469 Cod Civil, plata constă în remiterea unei sume de bani sau, după caz, în executarea oricărei alte prestații care constituie obiectul însuși al obligației. Plata poate fi făcută de orice persoană chiar dacă este terț în raport cu acea obligație. Plata poate fi făcută creditorului, reprezentantului său, legal sau convențional, persoanei indicate de acesta ori persoanei autorizate de instanță să o primească.
Operațiune juridică de natură contractuală prin care părțile sting o obligație veche și o înlocuiesc cu o obligație nouă. Stingerea obligației vechi și nașterea celei noi se face concomitent. În cazul novației, obligația veche se transformă într-o obligație nouă, cea veche fiind stinsă. Novația este un contract, asfel trebuie îndeplinite toate condițiile generale de validitate a oricărui contract – capacitate, consimțământ, obiect și cauză, formă. Privitor la formă, novația trebuie să îndeplinească toate condițiile de formă cerute de lege pentru încheierea contractului inițial, respectiv pentru modificarea contractului.
Reprezintă contractul încheiat între o parte (contractant cedent) a unui contract aflat în curs de executare (contract cedat) şi un terţ faţă de acest contract (contractant cesionar) prin care se convine la transmisiunea drepturilor şi obligaţiilor contractuale asupra şi faţă de contractantul din contractul iniţial (contractant cedat) şi care are ca efect atât transmisiunea acestor drepturi şi obligaţii, cât şi liberarea contractantului cedent, sub condiţia existenţei consimţământului contractantului cedat la această operaţiune.
Cesiunea de creanță este definită de art.1566 alin 1 Cod civil: "Cesiunea de creanța este convenția prin care creditorul cedent transmite cesionarului o creanța împotriva unui terț". Subiecții de drept sunt: creditorul care transmite creanța (cedent), dobânditorul creanței (cesionar), "terțul" asupra căruia exista creanța (debitorul care este îndatorat sa execute prestația si care se numește debitor cedat). Părţile contractului de cesiune de creanță sunt cedentul si cesionarul.
Reglementata de Art. 1616-1623 Cod Civil, compensația este definita ca mijloc de stingere a două obligaţii reciproce şi de aceeaşi natură, existente între două persoane, astfel încât fiecare este, concomitent, creditor și debitor al celeilalte. Compensația are ca efect stingerea reciprocă a celor două obligaţii, până la concurenţa valorii celei mai mici dintre ele. Atunci când obligaţiile sunt de valoare egală, ele se sting în întregime. Compensația este un mod simplificat de executare a obligaţiilor, prin care se evită efectuarea a două plăţi şi, totodată, cheltuielile, riscurile şi pierderea de timp aferente operaţiunilor respective.
Suntem aici pentru tine! Pregătiți să îți oferim asistență juridică la cele mai înalte standarde.
Menționăm că indiferent de modalitatea prin care doriți să ne contactați, pentru reducerea timpului de așteptare, echipa noastră vă va solicita actele necesare pentru întocmirea înscrisului, scanate sau pozate clar cu telefonul mobil, pe adresa noastră de e-mail sau pe WhatsApp. Informațiile personale sunt gestionate în conformitate cu toate politicile referitoare la prelucrarea datelor cu caracter personal.
Precizăm că, la semnarea actului este obligatoriu să prezentați documentele originale (act identitate, act proprietate și orice alt act v-a fost comunicat de notariat ca fiind obligatoriu în forma originală).
English
Română
