Novația

Tipuri de novație

• Novația obiectivă:
  • – subiectele obligației rămân aceleași, schimbându-se numai obiectul sau cauza obligației vechi;
• Novația subiectivă:
  • prin schimbarea debitorului sau creditorului obligației inițiale;
  • schimbarea debitorului are loc atunci când o terță persoană se obligă față de creditor să plătească datoria și poate opera fără consimțământul debitorului inițial care este eliberat prin novație;
  • schimbarea creditorului are loc prin înlocuirea acestuia cu un nou crditor, debitorul devenind obligat față de noul creditor, stingându-se datoria lui față de vechiul debitor.

Pe lângă condițiile generale, novația presupune și respectarea unor condiții speciale:

• să existe o obligație veche valabilă care umează să se stingă prin voința părților:
  • obligația lovită de nulitate absolută nu poate fi novată;
  • prin excepție obligația lovită de nulitate relativă poate fi novată, pentru că prin novare – obligația este confirmată – este apoi transformată într-o obligație nouă. Singura condiție este ca nulitatea relativă să nu se fi pronunțat deja în justiție;
  • mai poate face obiectul novației și o obligație sub condiție și care este transformată în obligație pură și simplă și invers;
  • obligația naturală se poate transforma prin novație într-o obligație civilă sau perfectă art 1471 și 2506 alin 3.
• să se nască prin acordul părților o obligație nouă valabilă care o înlocuiește pe cea veche:
  • dacă obligația nouă nu este valabilă se consideră că nu a existat, iar cea veche rămâne în ființă și se consideră că nu s-a stins niciodată;
  • dacă obligația nouă este lovită de nulitate relativă, novația se va consolida dacă nulitatea a fost confirmată expres sau tăcit – e vorba de un act subsecvent novației și care respectă condițiile art 1263 Cod Civil.
  • când obligația nouă  este desființată ca urmare a rezoluțiunii sau a revocării de comun acord a obligației noi, novația își pierde efectul și persistă vechea obligație.
• obligația nouă care se naște prin novație să aibă un element nou față de vechea obligație:
  • prin schimbarea uneia dintre părți (creditor sau debitor)
  • prin schimbarea creditorului (cumpărătorul unui bun se obligă la cererea vânzătorului să efectueze plata prețului către o altă persoană și prin asta obligația veche se stinge) – se face cu acordul debitorului;
  • prin schimbarea debitorului – cu sau fără consimțământul debitorului obligației vechi. Este și un mijloc indirect de transmitere a datoriei, dar noua obligație nu beneficiază de garanțiile și accesoriile vechii obligații;
  • prin schimbarea obiectului – părțile se înțeleg să execute o altă prestație decât cea stabilită în obligația care se stinge (debitorul întreținerii, cu acordul creditorului se obligă ca în loc de întreținere să-i presteze o rentă viageră lunară);
  • schimbarea cauzei (părțile unui contract de vânzare cumpărare, stabilesc ca suma reprezentând prețul să rămână la cumpărător sub forma unui împrumut acordat acestuia de către vânzător).
• să existe intenția expresă a părților de a nova:
  • intenția trebuie să fie neîndoielnică, nu se presupune, ea trebuie să rezulte clar și evident din convenția părților.

În principal novația atrage după sine stingerea obligației inițiale și nașterea unei obligații noi. Consecințe juridice:

• situația garanțiilor creanței inițiale:
  Obligația veche se stinge împreună cu garanțiile sale – accesorii ale creanței inițiale – se sting odată cu aceasta:
  • ipotecile constituite de debitor se sting prin novație în cazul schimbării de debitor. În cazul celorlalte tipuri de novație se mențin toate garanțiile. În toate cazurile, ipotecile se mențin dacă debitorul consimte expres la aceasta;
  • ipotecile constituite de terți pentru garantarea obligației inițiale se sting odată cu încheierea contractului de novație;
  • novația între un creditor și unul dintre debitorii solidari – art 1611 alin 3;
  • în concluzie toate garanțiile se păstrează dacă cei care le-au constituit sunt de acord la cererea creditorului, să supravițuiască pentru a garanta noua obligație.
• raporturile dintre părțile novației:
  • nașterea unei noi obligații concomitent și condiționat de stingerea obligației vechi;
  • noua obligație are întotdeauna caracter contractual, deoarece rezultă din acordul de voință al părților.