Cesiunea de contract

Art. 1315 alin. 1 Cod Civil, prevede că „O parte poate să îşi substituie un terţ în raporturile născute dintr-un contract numai dacă prestaţiile nu au fost încă integral executate, iar cealaltă parte consimte la aceasta”.

Cesiunea de contract – Definiție

Din definiţia legală oferită de art. 1315 alin. (1) Cod Civil, rezultă că cesiunea de contract reprezintă o convenţie bilaterală încheiată între contractantul cedent şi contractantul cesionar. Întrucât însă, pentru a produce efecte juridice este necesar, cu excepţiile anume prevăzute de lege, conform art. 1315 alin. (2) Cod Civil, să se suprapună acestui acord şi consimţământul contractantului cedat, cesiunea de contract poate îmbrăca forma unui contract tripartit (poate fi o convenţie plurilaterală chiar). De regulă, cesiunea de contract este o convenţie bipartită, însă pentru a produce efecte faţă de un anumit terţ faţă de contractul de cesiune şi anume, faţă de contractantul cedat, este necesar consimţământul contractantului cedat. În mod excepţional, cesiunea de contract se realizează pe calea exprimării unei simple opţiuni sau prerogative legale, caz în care nici nu se mai pune problema încheierii unei cesiuni de contract şi în care ne îndepărtăm de definiţia legală a operaţiunii unde se vorbeşte de ipoteza în care „o parte poate să îşi substituie un terţ în raporturile născute dintr-un contract” .

Cesiunea de contract fiind un contract, trebuie să întrunească toate condiţiile de validitate ale contractelor. Cesiunea de contract se încheie valabil prin simplul acord de voinţă al părţilor, fiind un contract consensual. Cesiunea cu titlu oneros este validă şi îşi produce efectele între părţi, fără a fi necesară îndeplinirea vreunei condiţii de formă, exceptând situaţia în care legiuitorul cere o anumită condiţie de formă – art. 1179 alin. (2) Cod Civil.

Cesiunea contractului şi acceptarea acesteia de către contractantul cedat

Trebuie încheiate în forma cerută de lege pentru validitatea contractului cedat. Nerespectarea condiţiei de formă a cesiunii de creanţă atrage nulitatea absolută a întregii operaţiuni conform art. 1242 alin. (1) Cod Civil, care prevede că: „Este lovit de nulitate absolută contractul încheiat în lipsa formei pe care, în chip neîndoielnic, legea o cere pentru încheierea sa valabilă.”

Între părţi, efectul translativ al raportului obligaţional se produce şi acestea trebuie să aibă o conduită contractuală corespunzătoare acestei reguli. Obligaţia de garanţie se deduce şi ea din acelaşi principiu. Astfel, contractantul cedent, conform art. 1320 noul Cod Civil, garantează cesionarului validitatea contractului iniţial (adică îi garantează acestuia că drepturile şi obligaţiile ce fac obiectul convenţiei dintre aceştia sunt legal născute).

Conform art. 1318 alin. 1 Cod Civil „Cedentul este liberat de obligaţiile sale faţă de contractantul cedat din momentul în care substituirea îşi produce efectele faţă de acesta.” În consecinţă, contractantul cedat, din acest moment, nu va mai putea pretinde executarea obligaţiilor de către contractantul cedent, dar şi reversul este valabil – nici contractantul cedent nu va mai avea vreun drept contra contractantului cedat deoarece toate drepturile au fost transmise contractantului cesionar.

In ce priveşte creditorii cedentului şi cesionarului, aceştia pot ataca o potenţială cesiune făcută în frauda drepturilor lor prin acţiunea pauliană conform prevederilor art. 1562-1565 Cod Civil.

Creditorii cesionarului se vor putea îndrepta şi împotriva cedatului pe calea unei acţiuni oblice potrivit art. 1560-1561 Cod Civil. Creditorii cedatului ar putea solicita revocarea unei declaraţii frauduloase de acceptare a cesiunii de contract prin aceeaşi acţiune pauliană, după cum, pe cale oblică, s-ar putea îndrepta şi împotriva cesionarului pentru executarea obligaţiilor sau şi împotriva cedentului în cazul în care acesta nu a fost liberat de obligaţiile sale.