Dispoziţiile legale referitoare la cesiunea de creanţă nu sunt aplicabile: transferurilor de creanţe realizate pe calea unei transmisiuni universale sau cu titlu universal (adică pe calea unei succesiuni universale sau cu titlu universal ori, în cazul unei persoane juridice prin comasare, absorbţie, divizare) şi nici transferului titlurilor de valoare şi altor instrumente financiare.
Pot fi cesionate creanţele care au ca obiect o sumă de bani sau de altă natură respective obligație de a face sau a nu face, născute din orice contract, dintr-o promisiune de contract, născute dintr-un delict sau dintr-o faptă licită generatoare de obligaţii, dintr-un act juridic unilateral, creanţele afectate de modalităţi, chiar şi creanţele viitoare.
De cele mai multe ori, se cesionează creanţele cărora le corespunde datoria de a plăti o sumă de bani, afectate de un termen suspensiv sau creanţele rezultate dintr-o promisiune bilaterală de înstrăinare (unde poate fi vorba chiar de o cesiune a contractului şi nu doar de o cesiune de creanţă, după caz).
Nu pot face obiectul cesiunii creanţele care sunt declarate netransmisibile prin lege
– art. 1569 alin. (1) noul Cod Civil Este necesar să includem în această categorie şi o mare parte a creanţelor care au un caracter intuitu personae (în privinţa laturii lor active – a creditorului) şi care, din acest motiv nu pot fi transmise (de aceea, nu poate face obiectul transmisiunii întreţinerea – astfel cum rezultă din prevederile art. 2258 noul Cod Civil);
Totodată, nu pot face obiectul cesiunii creanţele având ca obiect altă prestaţie decât plata unei sume de bani (adică obligaţiile de a da altceva decât o sumă de bani, de a face sau de a nu face), dacă prin efectul transmisiunii, obligaţia va fi „în mod substanţial mai oneroasă ” [art. 1569 alin. (2) şi 1571 alin. (2) noul Cod Civil]. Per a contrario, în ce priveşte creanţele privind sume de bani, principiul liberei circulaţii se reinstaurează, astfel încât, oricât de oneroasă ar deveni creanţa ca urmare a transmisiunii şi oricât de speculativă ar fi întreaga operaţiune pentru cedent şi cesionar, ea este liber transmisibilă;
Cesiunea cu titlu oneros este validă şi îşi produce efectele între părţi, fără a fi necesară îndeplinirea vreunei condiţii de formă. În schimb, cesiunea cu titlu gratuit, fiind o donaţie, trebuie să fie încheiată cu respectarea condiţiilor de formă pentru validitatea acesteia. în acest sens, art. 1567 noul Cod Civil distinge între cesiunea de creanţă cu titlu oneros şi cea cu titlu gratuit [alin. (1)]. în cazul cesiunii cu titlu gratuit se aplică acestei operaţiuni şi toate prevederile legale aferente contractului de donaţie (art. 1011-1033 noul Cod Civil), din care reţinem, sub aspectul formei, cerinţa formei autentice (art. 1011 noul Cod Civil). În cazul cesiunii cu titlu oneros, acestei operaţiuni i se aplică şi dispoziţiile speciale aferente contractului de vânzare sau altei operaţiuni contractuale prin care se convine la cesiunea de creanţă [art. 1567 alin. (2)C. civ.].
Cu toate că cesiunea de creanţă îşi produce toate efectele între cedent şi cesionar din momentul încheierii contractului de cesiune, pentru opozabilitatea ei faţă de terţi, trebuie îndeplinite anumite formalităţi de publicitate prin intermediul cărora să se realizeze opozabilitatea cesiunii faţă de terţi – adică faţă de debitorul cedat, dar şi faţă de alţi terţi ar putea exista vreun interes. În ce îl priveşte pe debitor, momentul realizării opozabilităţii faţă de acesta este esenţial, întrucât abia din acest moment acesta va putea fi obligat să plătească direct cesionarului.
Principalul efect al cesiunii este transmiterea dreptului de creanţă de la cedent la cesionar.
De asemenea, contractul care include cesiunea de creanţă, putând fi un act complex, produce şi efectele operaţiunii juridice care se realizează prin intermediul ei: vânzare, schimb, împrumut, donaţie etc.
Cesiunea de creanţă are ca efect principal transferul dreptului de creanţă, din patrimoniul cedentului în patrimoniul cesionarului. Creanţa se transmite, aşa cum a existat în patrimoniul cedentului, adică, împreună cu: a) toate drepturile pe care cedentul le are în legătură cu creanţa cedată şi b) drepturile de garanţie (fideiusiunea, gajul, ipoteca, privilegiul), precum şi cu c) toate accesoriile ei (art. 1568 noul Cod Civil). în ceea ce priveşte accesoriile, în principal, legiuitorul se referă la dobânzi şi alte venituri aferente creanţei’. Efectul translativ al cesiunii se va produce şi cu privire la dobânzile şi veniturile viitoare dar, chiar şi cu privire la cele devenite scadente la data cesiunii, dar neîncasate încă de cedent, astfel cum rezultă din prevederile art. 1576 C. civ.
Transmiterea integrală a drepturilor, garanţiilor şi accesoriilor creanţei cesionate, cunoaşte o excepţie — cedentul nu poate transmite cesionarului posesia bunului luat în gaj fără acordul constituitorului [art. 1568 alin. (2) noul Cod Civil].
De asemenea, creanţa se transmite la valoarea ei nominală (adică la valoarea rezultată din titlul creanţei, în limita rămasă neexecutată efectiv la data producerii cesiunii de creanţă), indiferent că cesiunea este cu titlu oneros şi cesionarul a dobândit-o la un preţ inferior sau că ea este cu titlu gratuit.
Este posibilă şi o transmitere parţială a creanţei (cesiune parţială)’. în acest caz, cedentul şi cesionarul au drepturi proporţionale în încasarea creanţei de la debitorul cedat, astfel cum prevede art. 1584 noul Cod Civil
Cesiunea de creanţă, produce efecte, în sensul că este opozabilă debitorului cedat numai din momentul acceptării sau comunicării cesiunii (notificarea) de către sau către acesta (art. 1578 noul Cod Civil).
După îndeplinirea cerinţelor de publicitate a cesiunii, debitorul cedat devine debitor exclusiv al cesionarului şi nu mai poate face plata în mâna cedentului. Efectele cesiunii între cesionar şi debitorul cedat sunt stabilite de art. 1582 noul Cod Civil.