Compensația

În același timp, compensația asigură egalitatea între cele două părți, având astfel şi rolul unei garanții, deoarece creditorul,compensând creanța sa împotriva debitorului,care este in același timp si creditorul sau,cu creanța acestuia din urma,este sigur ca o va realiza, cel puțin pana la concurenta propriei datorii fata de cealaltă parte. Pe această cale, fiecare dintre părţi evită riscul insolvabilităţii celeilalte părţi. Prin compensarea creanțelor, el evită aceste riscuri, plătindu-se singur cu creanţa pe care o are împotriva celuilalt. Astfel, cei doi creditori şi, totodată, debitori reciproci se află într-o situaţie privilegiată unul în raport cu celălalt, deoarece, pentru fiecare dintre ei, compensația  reprezintă o veritabilă cauză de preferinţă, graţie căreia poate fi evitat concursul celorlalţi creditori în realizarea creanţelor reciproce.

Compensația prezintă o importanţă deosebită, mai cu seamă în relaţiile comerciale, deşi prin intermediul ei pot fi stinse orice fel de obligaţii, indiferent dacă sursa lor este contractuală sau extracontractuală, cu condiția să aibă ca obiect prestația de a da sume de bani sau alte bunuri fungibile  de aceeași natură.

Compensația poate fi: legală sau convenţională.

Compensaţia nu are loc atunci când:

• creanţa rezultă dintr-un act făcut cu intenţia de a păgubi (victimei unui furt nu i se poate opune compensația unei datorii pe care o are față de autorul furtului);

• datoria are ca obiect restituirea bunului dat în depozit sau cu titlu de comodat (depozitarul nu poate opune deponentului compensația obligației de restituire a bunurilor cu obligația deponentului de a-i plăti cheltuielile de conservare necesare depozitului) ;

• are ca obiect un bun insesizabil (nu se poate compensa pensia de întreținere cu o altă creanță a întreținutului față de întreținător);

• din dispozițiile aferente popririi – debitorul care a suferit o poprire nu poate opune creditorului popritor compensația datoriei sale cu cea a debitorului poprit.

Compensația legală.

Operează de drept, în temeiul legii, fără a fi nevoie de acordul de voință al părților sau de o hotărâre judecătorească. In acest sens, art.1617 Cod Civil dispune ,,Compensația operează de plin drept de îndată ce exista doua datorii certe, lichide si exigibile, oricare ar fi izvorul lor, şi care au ca obiect o suma de bani sau o anumită cantitate de bunuri fungibile de aceeaşi natură.,,

Condițiile în care compensația poate sa opereze:

• obligațiile să fie reciproce – să existe între aceleași persoane, fiecare având față de cealaltă atât calitatea de creditor cât și calitatea de debitor.
• datoriile să fie certe, lichide și exigibile – creanțele să fie neîndoielnic, determinate în întinderea lor și să poată fi cerută executarea acestora. Dreptul de a cere executarea în natură sau prin echivalent să fie actual. Acordarea uneia dintre părți a unui termen de grație de către instanța de judecata, nu amână exigibilitatea creanței și nu împiedică opunerea compensației legale; el constituie doar o favoare acordata debitorului care urmează sa dobândească mijloace pt. a-si plați datoria ori daca devine creditor al creditorului sau,rezulta ca are mijloace de plata. Compensația constituie pt. cel in cauza, mijlocul de plata cel mai adecvat. Art. 1617 alin(2) Cod Civil prevede si ca ,,o parte poate cere lichidarea judiciara a unei datorii pt. a putea opune compensația.,,
• datoriile să aibă ca  obiect prestația de a da sume de bani sau o anumită cantitate de bunuri fungibile si de aceeaşi natură. Compensația legală nu este posibilă când obiectul obligațiilor reciproce constă în bunuri certe sau de gen de specii diferite. Prin efectul compensației, părțile trebuie puse in aceeași situație in care s-ar afla daca prestațiile reciproce ar fi fost executate efectiv.
• părțile să nu fi renunțat expres sau tacit la beneficiul compensației.

Compensația convențională.

Prin compensaţie convenţională înțelegem acea compensaţie care operează prin acordul de voinţă al parţilor. Se recurge la aceasta atunci când, nefiind întrunite condiţiile compensaţiei legale, părţile au totuşi interesul să stingă anumite obligaţii reciproce existente între ele.

In anumite situaţii, compensaţia convenţională se confundă cu o dare in plată sau, cu o sumă de dări în plată, atunci când datoriile se sting prin compensarea cu datorii purtând asupra unor prestaţii de alta natură. În cazul în care compensaţia convențională operează, efectele ei sunt similare celei legale, doar ca ea nu operează de drept, ci în temeiul şi de la momentul acordului părţilor.

Efectele compensaţiei sunt următoarele:

• stinge cele două datorii reciproce până la concurența obligației care are valoarea cea mai mică-art 1616 Cod Civil;

• operează ca o dublă plată. Consecințele sunt următoarele:
• compensația stinge și garanțiile și accesoriile obligației principale;
• debitorul care putea să opună compensaţia şi care a plătit datoria nu se mai poate prevala, în detrimentul terţilor, de privilegiile sau de ipotecile creanţei sale(art. 1622 alin 3 Cod Civil );
• compensaţia nu poate opera şi nici nu poate face obiectul renunțării în detrimentul drepturilor dobândite de un terţ (nu poate opera între cedent și debitor cedat după efectuarea cesiunii de creanță)
• când între cele două părți există mai multe datorii reciproce și compensabile, se aplică regulile de la imputația plății (art. 1620 ncc).

• fideiusorul poate opune creditorului compensația creanței pe care debitorul principal, a cărui datorie o garantează, o dobândește fata de creditorul obligației garantate.

• în cazul solidarității pasive –   Compensaţia nu operează între creditor şi un debitor solidar decât în limita părţii din datorie ce revine acestuia din urmă.  În acest caz, ceilalţi codebitori nu sunt ţinuţi solidar decât pentru partea rămasă din datorie după ce a operat compensaţia.

• în cazul indivizibilității, compensația intervenita intre unul dintre debitorii obligați indivizibil si creditor,,stinge obligația indivizibila si ii liberează pe ceilalți debitori, aceștia rămânând însă ținuți sa plătească celui dintâi echivalentul parților lor,,.
• in cazul compensației convenționale si a celei judiciare, aceste efecte se produc de la data când s-a încheiat convenția privitoare la compensație.