Convențiile matrimoniale

Convenția matrimonială

Convenția matrimonială, ca tipar juridic, poate să conțină și dispoziții de altă natură decât cele prin care se reglementează raporturi patrimoniale decurgând din căsătorie (donații reciproce între viitorii soți), precum recunoașterea unui copil, care este un act unilateral.

Asemenea acte juridice își conservă natura juridică proprie neputând altera calificarea convenției matrimoniale și nefiind, la rândul lor, alterate de împrejurarea că își găsesc suportul juridic într-o convenție matrimonială.

Conform art. 272 Cod Civil, căsătoria se poate încheia dacă viitorii soți au împlinit vârsta de 18 ani. Pentru motive temeinice, minorul care a împlinit vârsta de 16 ani se poate căsători în temeiul unui aviz medical, cu încuviințarea părinților săi sau, după caz, a tutorelui și cu autorizația instanței de tutelă în a cărei circumscripție minorul iși are domiciliul.

In ceea ce privește capacitatea minorului de a încheia o convenție, art 337 (1) Cod Civil prevede că minorul care a împlinit vârsta matrimonială poate încheia sau modifica o convenție matrimonială numai cu încuviințarea ocrotitorului sau legal și cu autorizarea instanței de tutelă.

Prin urmare, minorul de 14, 15 ani, care are capacitate de exercițiu restrânsă, nu va putea încheia o convenție matrimonială în vederea unei căsătorii pe care n-ar putea să o încheie decât după ce împlinește vârsta matrimonială.

Art 330 Cod Civil prevede că încheierea convenției matrimoniale în fața notarului public presupune consimțământul tuturor părților, exprimat personal sau prin mandatar cu procură autentică, specială și având conținut predeterminat.

Obiectul convenției matrimoniale îl constituie regimul matrimonial pe care viitorii soți îl aleg ca alternativă la regimul matrimonial legal, dar libertatea soților de a stabili regimul matrimonial aplicabil în timpul căsătoriei nu este absolută. În acest sens, această libertate este îngrădită de limite generale și limite speciale.

În primul rând este aplicabilă limita generală din materia contractelor potrivit căreia nu se poate deroga de la dispozițiile imperative ale legii și de la bunele moravuri. Astfel, în convenția matrimonială nu se poate deroga de la:

• principiul egalității în drepturi între bărbat și femeie (în sensul că numai unul dintre soți să gestioneze toate bunurile patrimoniale);
• efectele nepatrimoniale ale căsătoriei;
• drepturile și îndatoririle părintești (în sensul că numai unul dintre soți să suporte cheltuielile de creștere și educare);
• regulile devoluțiunii succesorale legale (în sensul modificării ordinii de venire la moștenire).

În al doilea rând există limite speciale ale convențiilor matrimoniale, determinate de modul de reglementare a regimurilor matrimoniale. Astfel:

1. În ceea ce privește libertatea de a alege sau de a crea un regim matrimonial, în general viitorii soți pot alege unul dintre regimurile matrimoniale alternative prevăzute de lege (comunitatea legală, separația de bunuri sau comunitatea convențională).
2. În ceea ce privește libertatea de a aduce modificări conținutului regimului matrimonial ales față de modul cum este configurat de lege și propus viitorilor soți, art 332 civ. prevede că prin convenția matrimonială nu se poate deroga, sub sancțiunea nulității absolute, de la dispozițiile legale privind regimul matrimonial ales, decât în cazurile anume prevăzute de lege.

Încheierea convenției matrimoniale

De regulă, convenția matrimonială se încheie înainte de celebrarea căsătoriei. Convenția matrimonială poate fi încheiată chiar în ziua căsătoriei, după cum poate fi încheiată și în timpul căsătoriei, când are efectul unei convenții prin care se modifică regimul matrimonial. Convenția încheiată în timpul căsătoriei produce efecte de la data prevazută de părți sau, în lipsă, de la data încheierii ei, deci soții pot stabili un termen de la care convenția matrimonială încheiată în timpul căsătoriei să producă efectul modificator al regimului matrimonial.

Convenția matrimonială este un act solemn pentru care forma autentică notarială este cerută ad validitatem, sub sancțiunea nulității absolute(330 C. civ.). Pentru a produce efecte față de terți, de regulă, convențiile patrimoniale sunt supuse unor condiții de publicitate prescrise de lege. Neîndeplinirea formalităților de publicitate face ca soții să fie considerați, în raport cu terții de bună-credință, ca fiind căsătoriți sub regimul matrimonial al comunității legale.

Publicitatea regimului matrimonial, respectiv a convenției matrimoniale, se realizează atât prin mențiune pe actul de căsătorie, realizată de ofițerul de stare civilă, cât și prin înscriere în Registrul național de publicitate a regimurilor matrimoniale, făcută de ofițerul de stare civilă sau de notarul public, după caz.

Art 334 (4) Cod Civil prevede că ținând seama de natura bunurilor, convențiile matrimoniale se vor nota în cartea funciară, se vor înscrie în registrul comerțului, precum și în alte registre de publicitate prevăzute de lege. De asemenea, art 902 (2) Cod Civil prevede că sunt supuse notarii în cartea funciară, printre altele: calitatea de bun comun al unui imobil, convenția matrimonială, precum și modificarea, sau după caz, înlocuirea ei.

În toate aceste cazuri, neîndeplinirea formalităților de publicitate speciale nu poate fi acoperită doar prin înscrierea în Registrul național de publicitate a regimurilor matrimoniale. Efectul specific al convenției matrimoniale, ca operațiune juridică, este identic tipului de regim matrimonial ales, care poate fi un regim de comunitate, de separație sau mixt.

Dincolo de efectul substanțial, convenția matrimonială produce și efecte probatorii, actul fiind valorificat ca mijloc de probă a regimului matrimonial aplicabil între soti. Celelalte acte juridice cuprinse în convenția matrimonială (donații, clauze de atribuire) vor produce efecte potrivit dreptului comun.

Efectele în timp ale convenției matrimoniale coincid cu întinderea în timp a regimului matrimonial. În acest sens trebuie facută distincție între efectele convenției matrimoniale între soți  și efectele față de terți.  Între soți convenția matrimonială produce efecte de la data încheierii căsătoriei, iar față de terți de la data îndeplinirii formalităților de publicitate. Efectele convenției matrimoniale înceteaza odată cu desfacerea sau încetarea căsătoriei, când încetează și regimul matrimonial și se pune problema lichidării acestuia.