Actualizat:24 februarie 2026

Atunci când bunul se află în proprietatea unei persoane juridice cu scop lucrativ, pentru transmiterea folosinței (bunului) se impune încheierea unui contract de închiriere, atât din punct de vedere civil, comercial cât și fiscal, acest act fiind în concordanță cu scopul persoanei juridice, eliminând riscurile și consecințele negative de natură financiar fiscală.

💡 Concluzie privind conformitatea fiscală și juridică

În practică, încercarea de a utiliza contractul de comodat pentru a transfera folosința bunurilor unei societăți către terți (fie ei asociați sau alte entități) fără o contraprestație financiară reprezintă o vulnerabilitate majoră în cazul unui control fiscal. Lipsa substanței economice permite autorităților să reîncadreze tranzacția ca fiind o închiriere, calculând retroactiv impozite, taxe și penalități de întârziere.

Pentru a asigura protecția patrimoniului și a managementului societății, este recomandată utilizarea contractelor de închiriere sau a altor mecanisme comerciale care să reflecte scopul lucrativ al persoanei juridice.

🤝 Audit juridic și redactare contracte comerciale

Implementarea corectă a structurilor de transfer al folosinței activelor este esențială pentru evitarea riscurilor de nulitate și a sancțiunilor fiscale. 

Pentru consultanță strategică și redactarea documentației contractuale, ne puteți contacta la: 📧 contact@notariatstoica.ro

Având în vedere următoarele:

• Scopul unei societăţi cu personalitate juridică, îl reprezintă desfășurarea de activități ce generează Art. 1 alin. 1 din Legea societăților comerciale nr. 31/1990 republicată : În vederea desfășurării de activități cu scop lucrativ, persoanele fizice și persoanele juridice se pot asocia și pot constitui societăți cu personalitate juridică, cu respectarea dispozițiilor prezentei legi,
• La stabilirea sumei unui impozit, a unei taxe sau a unei contribuţii sociale obligatorii, autorităţile fiscale pot să nu ia în considerare o tranzacţie care nu are un scop economic, ajustând efectele fiscale ale acesteia, sau pot reîncadra forma unei tranzacţii/activităţi pentru a reflecta conţinutul economic al tranzacţiei/activităţii ( Art 11 din Legea 227/2015 - Codul Fiscal),
• De asemenea, pe lângă celelalte condiții generale de validitate ale actului juridic civil, scopul (cauza) actului trebuie să fie licit/ă și moral/ă,
• 1236 alin. 2 din Codul Civil, prevede : cauza este ilicită atunci când este contrară legii și ordinii publice precum și atunci când actul este doar mijlocul pentru a eluda o normă legală imperativă,

Din punct de vedere fiscal, tranzacțiile încheiate de persoanele juridice cu scop lucrativ, prin care pun la dispoziție un bun (transferă folosința), în mod gratuit, reprezintă de fapt o închiriere (fiind eludate normele legale fiscale, prin însăși lipsa scopului economic al înființării societății). Aceste tranzacții pot fi reîncadrate, atât în ce privește scopul cât și conținutul, corectând baza impozabilă, impozitul de profit precum și alte elemente de natura financiar fiscală.

Potrivit Codului Civil, respectiv Art 1238: Lipsa cauzei atrage anulabilitatea contractului, cu excepţia cazului în care contractul a fost greşit calificat şi poate produce alte efecte juridice. Cauza ilicită sau imorală atrage nulitatea absolută a contractului dacă este comună ori, în caz contrar, dacă cealaltă parte a cunoscut-o sau, după împrejurări, trebuia s-o cunoască.

Referitor la persoanele juridice fără scop lucrativ, Codul civil prevede că pot avea doar acele drepturi şi obligaţii civile care sunt necesare pentru realizarea scopului stabilit prin lege, actul de constituire sau statut. Actul juridic încheiat cu încălcarea dispoziţiilor Art 206 din Codul Civil alin. (1) şi (2) este lovit de nulitate absolută.

Dacă prin lege nu se prevede altfel, societăţile cu personalitate juridică se constituie în una dintre următoarele forme: societate în nume colectiv, societate în comandită simplă, societate pe acţiuni, societate în comandită pe acţiuni şi societate cu răspundere limitată.