În cazul în care sunt 3 sau mai mulți coindivizari, partajul poate fi parțial și în raport de persoane, dacă numai unul (unii) din ei cere împărțirea părților la care are dreptul iar ceilalți înțeleg să rămână în indiviziune asupra bunurilor rămase după satisfacerea solicitantului/solicitanților. Cu toate acestea, partajul parțial nu este admisibil dacă toți coindivizarii solicită ieșirea din indiviziune ori dacă se solicită partajul pentru toate bunurile indivize.
Persoanele care pot cere partajul
2.1 Coindivizarii, respectiv moștenitorii legali și legatarii universali sau cu titlu universal.
Legatarul cu titlu particular, dobândind un drept real asupra unui bun determinat, nu devine coindivizar astfel că nu are calitatea de a cere ieșirea din indiviziune (exceptând legatul care a avut ca obiect o cotă-parte ideală asupra unui bun determinat).
2.2 Succesorii în drepturi ai coindivizarilor
Aceștia se subrogă în drepturile coindivizarilor si pot, de asemenea, cere împărțeală sau să continuie acțiunea începută de autorul lor.
Astfel sunt dobânditorii prin acte între vii (cesionarii) de drepturi succesorale, iar în caz de moarte a unui coindivizar, moștenitorii lui care se bucură de drepturile succesorale prin retransmitere (succesiuni succesive).
2.3 Creditorii personali ai coindivizarilor
Aceștia pot cere împărțeală sau pot continua acțiunea de împărțeală promovată de coindivizatul debitor pe calea acțiunii oblice, dreptul de a cere ieșirea din indiviziune neavând caracter exclusiv personal.
2.4 Creditorii succesiunii
Aceștia pot cere partajul pe cale oblică aflându-se într-o situație similară celei a creditorilor personali ai moștenitorilor.
Indiferent de cine îl cere, partajul se poate efectua atât prin buna învoială cât și pe cale judecatorească, numai cu participarea tuturor coindivizarilor, sub sancțiunea nulității (inopozabilității) actului de partaj, chiar dacă s-ar fi rezervat bunuri coindivizarului lipsă, fie si corespunzătoare cotei sale.
Capacitatea de exercitiu necesara pentru a cere si a participa la partaj
Partajul este un act de dispoziție. Drept consecință a acestei calificări, toți coindivizarii participanți la împarțeală trebuie să aibă capacitate deplină de exercițiu, iar persoanele lipsite de capacitate de exercițiu sau cu capacitate de exercițiu restrânsă trebuie să fie reprezentate, respectiv asistate de ocrotitorul legal, nefiind suficientă o încuviințare prealabilă.
Art 664 NCC impune ca partajul prin buna invoială la care participă un copartajant lipsit de capacitate de exercițiu sau cu capacitate de exercițiu restrânsă să se facă numai cu autorizarea instanței de tutelă, precum și, dacă este cazul, a ocrotitorului legal, chiar dacă buna învoială are loc în cadrul procedurii succesorale notariale.
În cazul partajului judiciar, încuviințarea instanței de tutelă nu este necesară, interesele incapabilului fiind ocrotite de instanță.
În caz de contrarietate de interese între ocrotitor și cel ocrotit este necesară numirea unui curator. Dacă sunt mai mulți incapabili cu interese contrarii, pentru fiecare se va numi un curator. Numirea curatorului este necesară și în cazul în care unul din coindivizari este dispărut.
Pentru partajul folosinței bunurilor indivize, părțile nu trebuie să aibă capacitate de exercițiu deplină, fiind suficient sa aibă, respectiv să îndeplinească condițiile prevăzute de lege pentru încheierea actelor de administrare a patrimoniului.
Obiectul partajului
4.1 Bunurile care fac obiectul partajului – regulă
Obiectul partajului îl constituie, în principiu, numai bunurile asupra cărora poartă drepturile reale ale defunctului și care s-au transmis asupra moștenitorilor. De la această regulă sunt două excepții:
– Bunurile care, deși există în patrimoniul succesoral la data deschiderii succesiunii, nu sunt supuse partajului
– Bunurile care, deși nu au făcut parte din masa succesorală la data deschiderii succesiunii, fac obiectul partajului
4.2 Bunurile existente în patrimoniul succesoral nesupuse partajului
Acestea sunt:
– Bunurile individual determinate care formează obiectul unor legate cu titlu particular ce se dobândesc de legatar de la data deschiderii moștenirii. Numai dacă legatul ar avea ca obiect o cotă-parte din dreptul de proprietate asupra unui bun individual determinat, legatarul ar urma să participe în calitate de coindivizar la partaj.
– Bunurile care, prin natură sau prin destinația lor, nu pot fi împărțite precum: amintirile de familie (portrete, decorații, diplome); servituțile și părțile comune din imobile, destinate folosinței în comun (curtea comună, subsolul, podul casei, drumul de acces) și care fac obiectul dreptului de proprietate comună forțată și perpetuă; dreptul real de folosință asupra locurilor de înmormântare și lucrărilor funerare.
– Adăugările și îmbunătățirile efectuate de unul sau unii din copărtași asupra bunurilor succesorale nu fac obiectul partajului propriu-zis.
4.3 Bunurile care fac obiectul partajului, deși nu au existat în masa succesorală la data deschiderii succesiunii
Pe temeiuri juridice diferite, intra în această categorie:
– Bunurile care sunt aduse la masa succesorală ca efect al reducțiunii liberalitatilor excesive sau ca efect al raportului donațiilor
– Bunurile care intră în masa succesorală în temeiul subrogației reale cu titlu universal (de ex. drepturile obținute din vânzarea unui bun succesoral care nu este partajabil în natură sau despăgubirile plătite pentru distrugerea unui bun succesoral de un terț)
– Terenurile asupra cărora se reconstituie dreptul de proprietate al defunctului în condițiile legii 18/1991. Aceste terenuri pot forma obiectul partajului numai după ce moștenitorii au primit titlul de proprietate.
– Fructele naturale, civile sau industriale produse de bunurile succesorale după data deschiderii moștenirii. Ele sporesc masa succesorală prin accesiune și se cuvin coindivizărilor afară numai dacă nu au procedat anterior la o împarțeală a folosinței.