Partajul prin buna învoială

Partaj – Împărțeala prin buna învoială (condiții, modalități, efectele împărțelii, obligația de garanție între copărtași)

Condițiile împărțelii prin buna învoială

Pentru validitatea împărțelii prin buna învoială trebuie să fie îndeplinite următoarele condiții:
a. 1.1 Toți coindivizarii să fie prezenți sau să fie reprezentați în condițiile dreptului comun, prin procură specială
b. 1.2 Toți coindivizarii să aibă capacitate de exercițiu deplină; excepții

Cu totate acestea, partajul voluntar se poate realiza și dacă există minori sau persoane puse sub interdicție numai dacă sunt reprezentate, respectiv asistate de ocrotitorul legal și în toate cazurile cu încuviințarea prealabilă a instanței de tutelă.

c. 1.3 Coindivizarii să fie de acord cu realizarea împarțelii pe cale voluntară (prin buna înțelegere) și cu clauzele convenției
Convenția poate fi încheiată numai după deschiderea moștenirii, orice întelegere anterioară reprezentând un pact asupra unei moșteniri viitoare și, ca atare, este nulă absolut. Numai împărțeala de ascendent, care nu constituie o ieșire din indiviziune, ci o modalitate de prevenire a ei, se face prin acte încheiate anterior.

Potrivit NCC art 1144, dacă în masa succesorală există bunuri imobile, indiferent dacă modalitatea de împărțeală este aceea în natură, prin atribuire sau prin vânzarea bunului, convenția de împărțeală trebuie făcută în formă autentică, sub sancțiunea nulității absolute.

Modalitățile de împărțeală

Dacă condițiile partajului voluntar sunt îndeplinite, coindivizarii pot împărți bunurile indivize cum vor. Astfel, ei pot împărți toate bunurile sau numai o parte din ele, urmând ca restul să fie împărțite ulterior pe cale judecătorească sau tot prin buna învoială.

Împărțeala se poate face în natură, prin atribuirea bunurilor unora dintre coindivizari cu îndemnizarea corespunzătoare a celorlalți (sulta), prin vânzarea bunurilor și împarțirea prețului între coindivizari, inclusiv prin atribuirea nudei proprietăți unora dintre moștenitori și uzufrcutul celorlalți, fiind suficient ca prin învoiala lor să înceteze starea de indiviziune a proprietății.

Efectele împărțelii; efectul constitutive (translativ e în bibliografie) și consecințele acestuia

a. Efectul constitutiv
Partajul are ca efect înlocuirea drepturilor indivize ale coindivizarilor, asupra întregii mase succesorale, cu drepturi exclusive asupra bunurilor atribuite.
Partajul, indiferent de forma în care este realizat, produce efecte constitutive. Așadar, în ceea ce privește bunurile succesorale ce le-au revenit coinidivizarilor prin partaj, aceștia devin proprietari exclusivi, prin încheierea actului de partaj, de la data stabilită în acesta, dar nu mai devreme de data încheierii sale.
Caracterul constitutiv al partajului este invocat de cea mai mare parte a doctrinei. Cu atât mai mult, Codul de procedură civilă prevede în mod expres caracterul constituiv al hotărârii de partaj.

b. Consecințele efectului constitutiv sunt în principal următoarele:
– actele încheiate, în condițiile legii, de un coproprietar cu privire la bunul comun rămân valabile și sunt opozabile celui căruia i-a fost atribuit bunul în urma partajului (în vechiul cod civil, soarta unui asemenea act depinde de rezultatul partajului)
– spre deosebire de reglementarea anterioară, Codul civil în vigoare consacră obligativitatea realizării formalităților de publicitate imobiliară, în ipoteza în care obiect al partajului sunt anumite bunuri imobile;
– partajul nu poate viza acele bunuri din patrimoniul succesoral care au fost uzucapate de către unul dintre coindivizari.

Obligația de garanție între copărtași

a. 4.1 Noțiune:
Pentru ca egalitatea dintre copărtași să nu fie afectată din cauze ulterioare desăvarșirii partajului, legea stabilește în sarcina lor o obligație reciprocă de garanție asupra bunurilor atribuite prin împărțeală, pentru evicțiune și vicii ascunse, intervenite anterior partajului.
Această obligație este efectul firesc al consacrării efectului constitutiv al partajului.

b. 4.2 Condiții:
Obligația de garanție devine operantă numai dacă sunt îndeplinite următoarele condiții:
– Unul din copărtași să fi suferit o tulburare în exercitarea prerogativelor de proprietari sau altui drept consolidat în persoana sa prin efectul partajului iar tulburarea să fie de drept. Pentru simpla tulburare de fapt, fără temei juridic, copărtașii nu răspund, cel în cauză putându-se apăra și singur prin acțiunea posesorie. Dacă tulburarea ar proveni de la un copărtaș, se poate invoca excepția de garanție ca și în materia vânzării-cumpărării. Se admite că obligația de garanție funcționează și în cazul viciilor ascunse, reprezentând tulburări ale folosinței.
– Tulburarea sau evicțiunea să aibă o cauză anterioară partajului. Ca și în materia vânzării, copărtașii nu răspund de împrejurări ivite după împarțeală (de exemplu exproprierea în tot sau în parte a bunului)
– Tulburarea sau evicțiunea să nu fie imputabilă copărtașului care a suferit pierderea (de ex. pentru uzucapiunea începută chiar înaintea dar desăvârșită ulterior partajului copărtașii nu răspund pentru că cel căruia i s-a atribuit bunul în calitate de proprietar exclusiv avea posibilitatea sa întrerupă prescripția achizitivă). Ca și în materie de vânzare, copărtașii pot opune excepția procesului rău condus dacă nu au fost introduși în procesul de revendicare al terțului.
– Obligația de garanție să nu fi fost înlaturată printr-o clauză de negaranție stipulată în actul de împarțeală. Clauza trebuie să fie expresă și specială arătând cauzele de evicțiune sau viciile pentru garanția este înlăturată.

c. 4.3 Efecte:
Dacă condițiile sunt îndeplinite și tulburarea sau evicțiunea s-a produs, fiecare copărtaș este obligat în proporție cu partea sa ereditară a despăgubi pe copartașul sau de paguba suferită. Întrucât pierderea se împarte proporțional cu părțile ereditare, partea corespunzătoare va fi suportată și de copărtașul garantat. Dacă unul dintre copărtașii garanți este insolvabil, riscul insolvabilității va fi suportat de toți copărtașii inclusiv cel garantat.