Dreptul de abitație al soțului supraviețuitor

LEGISLAȚIE INCIDENTĂ

(1) Dreptul de abitaţie este gratuit, inalienabil şi insesizabil.

(2) Oricare dintre moştenitori poate cere fie restrângerea dreptului de abitaţie, dacă locuinţa nu este necesară în întregime soţului supravieţuitor, fie schimbarea obiectului abitaţiei, dacă pune la dispoziţia soţului supravieţuitor o altă locuinţă corespunzătoare.

(3) Dreptul de abitaţie se stinge la partaj, dar nu mai devreme de un an de la data deschiderii moştenirii. Acest drept încetează, chiar înainte de împlinirea termenului de un an, în cazde recăsători re a soţului supravieţuitor.

(4) Toate litigiile cu privire la dreptul de abitaţie reglementat prin prezentul articol se soluţionează de către instanţa competentă să judece partajul moştenirii, care va hotărî de urgenţă, în camera de consiliu.

NOȚIUNE

• drept succesoral temporar având ca obiect abitaţia asupra casei în care a locuit cu de cuius, indiferent de moştenitorii cu care vine în concurs şi în afaracelorlalte drepturi succesorale, care i se cuvine soţului supravieţuitor în considerarea calitătii lui de moştenitorlegal,dar numai în contextul îndeplinirii anumitor condiţii prestabilite de lege.

CONDIȚII

• spre deosebire de dreptul special de moştenire asupramobilierului şi obiectelor de uz casnic care nu este recunoscut atunci când soţul supravieţuitor vine în concurs cu descendenţii, dreptul deabitaţie este recunoscut indiferent de moştenitorii cu care soţulsupravieţuitor vine în concurs.
• Soţul supravieţuitor dobândeşte, din momentul deschiderii moştenirii un drept de abitaţie, dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:
  • a) la data deschiderii moştenirii a locuit (se subînţelege statornic) în casa (apartamentul) care formează obiectul dreptului de abitaţie (întrucât stabilirea domiciliului se poate face în mod liber, este suficientă dovada locuirii statornice în casa care face obiectul dreptului de abitaţie);
  • b) nu este titular al niciunui drept real(proprietate, uzufruct, uz, abitaţie) de a folosi o altă locuinţă corespunzătoare nevoilor sale(noţiunea de „locuinţă corespunzătoare” este o noţiune-cadru care va permite aprecierea în funcţie de circumstanţe, fiind esenţial ca decesul de cuius-ului să nu determine pentru soţul supravieţuitor o schimbare brutală a condiţiilor de locuit; de asemenea, nu este suficient ca soţul supravieţuitor să aibă doar un simplu drept de folosinţă în temeiul unui contract de locaţiune sau de comodat).
  • c) casa face parte din bunurile moştenirii, în total sau în parte, fiind proprietatea exclusivă sau comună (împreună cu soţul supravieţuitor sau cu altul) a defunctului;
  • d) nu devine prin moştenire proprietarul exclusiv al locuinţei (dacă este numai comoştenitor împreună cu alţii, dreptul de abitaţie îi va permite să folosească locuinţa potrivit necesităţilor, iar nu numai în raport decota-parte din dreptul de proprietate dobândit prin moştenire
  • e) defunctul nu a dispus altfel; el putea înlătura dreptul de abitaţie, ca drept de moştenire legală, fiindcă soţul supravieţuitor nu este rezervatar decât în raport de drepturile succesorale prevăzute deart. 972 C. civ.

CARACTERE JURIDICE

• este un drept real principal; temporar, strict personal, gratuit, inalienabil şi insesizabil, legal (are ca izvor legea), succesoral (legea îl recunoaşte numai în considerarea calităţii de moştenitor legal)
• Dreptul de abitaţie al soţului supravieţuitor se caracterizează prin următoarele:
  • a) este un drept real având ca obiect casa de locuit. Titularul dreptului va avea şi dreptul de a se servi de terenul aferent, în măsura necesară folosirii locuinţei(inclusiv de părţile comune ale imobilului cu mai multe locuinţe);
  • b) este un drept temporar care se stinge la partaj, dar nu mai devreme de un an de la data deschiderii moştenirii. Acest drept încetează, chiar înainte de împlinirea termenului de un an, în caz de recăsătorire a soţului supravieţuitor;
  • c) este un drept strict personal, deci inalienabil, neputând fi cedat sau grevat în favoarea altei persoane.
    • Modificarea dreptului de abitație – Soţul supravieţuitor nu poate închiria partea din casă pe care nu o locuieşte; dimpotrivă, comoştenitorii pot cere restrângerea dreptului de abitaţie, în cazul când locuinţa nu-i va fi necesară în întregime [art. 973 alin. (3) C. civ.]. Mai mult decât atât, ei au dreptul să procure soţului supravieţuitor o altă locuinţă corespunzătoare, cu condiţia să asigure soţului supravieţuitor tot un drept de abitaţie asupra acestei locuinţe. În caz de neînţelegere între comoştenitori şi soţul supravieţuitor, va hotărî instanţa competentă să judece partajul moştenirii, care va judeca de urgenţă, în camera de consiliu [art. 973 alin. (5) C. civ.] (Cu ocazia elaborării noului Cod civil s-a apreciat că se impune menţinerea acestei reglementări pentru ca litigiile să se soluţioneze de urgenţă. Dacă s-ar fi aplicat dreptul comun, ar fi existat riscul ca dreptul de abitaţie să se stingă în urma efectuării partajului sau chiar prin recăsătorirea soţului supravieţuitor până când instanţele decideau, de exemplu, măsura în care se poate dispune restrângerea dreptului de abitaţie);
  • d) fiind personal şi inalienabil, dreptul de abitaţie este şi insesizabil, creditorii titularului dreptului(soţului supravieţuitor) neavând dreptul să-l urmărească nici voluntar, nici silit
  • e) acest drept este conferit de lege soţului supravieţuitor cu titlu gratuit, în sensul că, pe timpul cât se bucură de acest drept, nu este obligat să plătească chirie moştenitorului care a dobândit proprietatea casei. Iar dacă este şi el comoştenitor al casei, gratuitatea îi profită în sensul că nu este obligat la plata chiriei, nici înainte şi nici după partaj(retroactiv), pentru cota-parte corespunzătoare drepturilor comoştenitorilor. Anterior adoptării noului Cod civil, problema caracterului gratuit aldreptului de abitaţie a fost foarte controversată, autori de prestigiu opinând în sensul obligării soţului supravieţuitor la indemnizarea celorlalţi comoştenitori cu echivalentul folosinţei, la cererea acestora.
• Este exactă afirmaţia că dreptul de abitaţie este un drept propriu, născut direct în persoana soţului supravieţuitor. În fond însă, el dobândeşte dreptul de abitaţie de la defunct, ca un drept de moştenire legală, prin separarea unui atribut component al dreptului de proprietate ce a aparţinut defunctului. Numai în cazul drepturilor care n-au aparţinut defunctului(de exemplu, dreptul de opţiune) se poate susţine căsunt proprii, născute în persoana moştenitorului.

STINGEREA DREPTULUI DE ABITAȚIE

• Dreptul de abitaţie al soţului supravieţuitor cunoaşte următoarele cauze de încetare:
  • a) efectuarea partajului succesoral (în proprietate), dar numai dacă acesta intervine la cel puţin un an de la moartea defunctului;
  • b) recăsătorirea soţului supravieţuitor, dacă se realizează mai înainte de efectuarea partajului sau chiar împlinirii termenului de un an;
  • c) dobândirea de către soţul supravieţuitor a dreptului exclusiv de proprietate asupra locuinţei înainte de împlinirea unui an de la moartea defunctului;
  • d) decăderea soţului supravieţuitor din dreptul de abitaţie, în cazul în care soţul supravieţuitor abuzează de folosinţa locuinţei, aduce stricăciuni bunului ori îl lasă să se degradeze (a se vedea art. 747 raportat la 754 NCC).
• dacă la încetarea dreptului de abitaţie soţul supravieţuitor nu va avea calitatea de proprietar sau de coproprietar, fiindcă nu a avut şi nici nu a dobândit prin moştenire această calitate, proprietatea exclusivă a defunctului fiind dobândită numai de comoştenitori sau pentru că la partaj locuinţa a căzut în lotul acestora, el va putea fievacuat în condiţiile dreptului comun.

CORELAŢIA DINTRE DREPTUL DE ABITAŢIE ŞI LEGISLAŢIA LOCATIVĂ

• legislaţia locativă specialănu a desfiinţat dreptul de abitaţie, nici pe cel de drept comun şi, cu atâtmai puţin, pe cel al soţului supravieţuitor2.
• Legislaţia locativă va primi aplicare în privinţa dreptului defolosinţă locativă a soţului supravieţuitor numai dacă soţii au avutcalitatea de chiriaşi.
• potrivit art. 323 alin. (1) C. civ., încazul în care locuinţa comună a soţilor este deţinută în temeiul unuicontract de închiriere, fiecare soţ are un drept locativ propriu, chiardacă numai unul dintre ei este titularul contractului ori contractul esteîncheiat înainte de căsătorie. In caz de deces al unuia dintre soţi, soţulsupravieţuitor continuă exercitarea dreptului său locativ, dacă nurenunţă în mod expres la acesta în termen de 30 de zile de la dataînregistrării decesului soţului decedat [art. 323 alin. (3) coroborat cuart. 1.834 alin. (2) C. civ.].