Când un părinte (sau ambii) decide să lucreze în străinătate, siguranța juridică a copilului rămas în țară este prioritară. În absența părinților, persoana care îngrijește minorul trebuie să aibă puterea legală de a lua decizii (medicale, școlare sau administrative).

Atenție: O procură notarială nu oferă „delegarea autorității părintești”. Conform legii, această delegare se face exclusiv de către instanța de tutelă.

Pașii obligatorii înainte de plecare:

1. Notificarea Serviciului de Asistență Socială (DGASPC): Trebuie făcută cu minimum 40 de zile înainte de părăsirea țării. Părintele notifică intenția de a pleca și desemnează persoana care se va ocupa de copil.

2. Cine poate fi desemnat? Persoana trebuie să facă parte din familia extinsă (rude până la gradul IV inclusiv: bunici, unchi, mătuși, verișori primari), să aibă peste 18 ani și să îndeplinească garanțiile morale și materiale.

3. Procedura în instanță: Cererea se soluționează rapid (în termen de 3 zile), în procedură necontencioasă. Instanța va dispune delegarea temporară a autorității părintești pentru o perioadă de maximum un an.

Este datoria noastră să vă informăm că, deși anumite declarații notariale pot susține dosarul dumneavoastră în fața instanței, nu este o chestiune de presupunere, ci o certitudine juridică ce nu lasă loc de interpretări: legea (Art. 104 din Legea 272/2004) este imperativă.

Numirea, confirmarea persoanei în întreţinerea căreia va rămâne copilul se efectuează numai de către instanţa de tutelă.

Reglementarea legală

Art 106 Cod Civil

Ocrotirea minorului se realizează prin părinți, prin instituirea tutelei, prin darea în plasament sau, după caz, prin alte măsuri de protecție specială stabilite de lege.

LEGEA nr. 272 din 21 iunie 2004, republicată, privind protecția și promovarea drepturilor copilului.

Art. 104
(1) Părintele care exercită singur autoritatea părintească sau la care locuieşte copilul, care urmează să plece la muncă în străinătate, are obligaţia de a notifica această intenţie serviciului public de asistenţă socială de la domiciliu, cu minimum 40 de zile înainte de a părăsi ţara.
(2) Notificarea va conţine, în mod obligatoriu, desemnarea persoanei care se ocupă de întreţinerea copilului pe perioada absenţei părinţilor sau tutorelui, după caz.
(3) Confirmarea persoanei în întreţinerea căreia va rămâne copilul se efectuează de către instanţa de tutelă, în conformitate cu prevederile prezentei legi.
(4) Dispoziţiile prezentului articol sunt aplicabile şi tutorelui, precum şi în cazul în care ambii părinţi urmează să plece la muncă într-un alt stat.

Art. 105
(1) Persoana desemnată conform art. 104 alin. (2) trebuie să facă parte din familia extinsă, să aibă minimum 18 ani şi să îndeplinească condiţiile materiale şi garanţiile morale necesare creşterii şi îngrijirii unui copil.
(2) Serviciile publice de asistenţă socială organizate la nivelul municipiilor, oraşelor, comunelor asigură persoanelor desemnate consiliere şi informare cu privire la răspunderea pentru creşterea şi asigurarea dezvoltării copilului pe o perioadă de 6 luni.
(3) Instanţa va dispune delegarea temporară a autorităţii părinteşti cu privire la persoana copilului, pe durata lipsei părinţilor, dar nu mai mult de un an, către persoana desemnată potrivit art. 104 alin. (3).
(4) Acordul persoanei căreia urmează să-i fie delegată autoritatea părintească se exprimă de către aceasta personal, în faţa instanţei.
(5) La cerere se ataşează acte din care să rezulte îndeplinirea condiţiilor prevăzute la alin. (1).
(6) Cererea se soluţionează în procedură necontencioasă, potrivit Codului de procedură civilă. Soluţionarea cererii de delegare a drepturilor şi îndatoririlor părinteşti se face în termen de 3 zile de la depunerea acesteia.
(7) Hotărârea va cuprinde menţionarea expresă a drepturilor şi îndatoririlor care se deleagă şi perioada pentru care are loc delegarea.
(8) Pentru situaţia prevăzută la alin. (2), după ce instanţa hotărăşte delegarea drepturilor părinteşti, persoana în sarcina căreia cad îngrijirea şi creşterea copilului trebuie să urmeze, obligatoriu, un program de consiliere, pentru a preveni situaţii de conflict, neadaptare sau neglijenţă în relaţia cu minorul.
(9) Instanţa de judecată va comunica o copie a hotărârii de delegare primarului de la domiciliul părinţilor sau tutorelui, precum şi primarului de la domiciliul persoanei căreia i se acordă delegarea autorităţii părinteşti.

Art. 4
În sensul prezentei legi, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii:
a) copil – persoana care nu a împlinit vârsta de 18 ani şi nici nu a dobândit capacitatea deplină de exerciţiu, potrivit legii;
b) familie – părinţii şi copiii acestora;
c) familie extinsă – rudele copilului, până la gradul IV inclusiv.