English
Română
Transmisiunea universală sau cu titlu universal
Transmisiunea universală are ca obiect patrimoniul succesoral, iar titularii dreptului sunt moştenitorii cu vocaţie universală; moştenitorii legali şi legatarii universali. Datorită vocaţiei universale, ei pot deveni titularii întregului patrimoniu succesoral, chiar dacă, în concret, emolumentul pe cate îl culeg nu va cuprinde tot activul succesoral.
Transmisiunea cu titlu universal are ca obiect o cotă-parte (fracţiune) din moştenire(universalitate), ca urmare a vocaţiei limitate a titularului dreptului, care este legatar cu titlu universal.
Derogări. Nu toate drepturile existente în patrimoniul lui de cuius se transmit(direct):
– nu se vor transmite anumite drepturi care existau în patrimoniul celui ce lasă moştenirea şi care se sting odată cu moartea acestuia. De exemplu dreptul la o rentă.
– unele drepturi care nu existau în patrimoniul defunctului la data deschiderii succesiunii, care se întorc în acest patrimoniu ca efect al raportului/reducţiunii donaţiilor.
Transmisiunea cu titlu particular
Ea are ca obiect unul sau mai multe bunuri determinate sau determinabile, privite izolat(ut singuli). Este cazul legatului cu titlu particular.
Transmisiunea cu titlu particular, fie şi sub condiţie, operează tot din momentul deschiderii moştenirii, dar natura dreptului dobândit de legatar depinde de obiectul legatului. Dacă legatul are ca obiect dreptul de proprietate sau un alt drept real asupra unor bunuri individual determinate ori drepturi de proprietate intelectuală(de exemplu, de autor) sau dreptul succesoral moştenit de testator şi lăsat legat înainte de lichidarea acelei moşteniri legatarul dobândeşte dreptul direct de la defunct, devenind titularul dreptului din momentul deschiderii moştenirii. În celelalte cazuri (bunuri de gen determinabile după număr, măsură etc., obligaţii de a face sau a nu face, inclusiv în cazul legatului având ca obiect bunul altuia) legatarul dobândeşte un drept de creanţă împotriva moştenitorului obligat la plata legatului.
Diviziunea de drept a activului succesoral între moştenitorii universali sau cu titlu universal
În momentul deschiderii moştenirii creanţele defunctului, inclusiv cele solidare, se divid, prin efectul legii, între comoştenitori şi terţi, în proporţie cu partea ce revine fiecăruia din moştenire (art. 1.427 şi 1.442 NCC). În consecinţă, fiecare moştenitor va putea urmări pe debitor numai pentru partea sa de creanţă. Dacă obiectul creanţei este indivizibil, fiecare moştenitor poate cere în totalitate executarea obligaţiei (art. 1.425 NCC).
Drepturile reale asupra bunurilor din patrimoniul succesoral se dobândesc de către moştenitori în stare de indiviziune; întrucât bunurile nu sunt susceptibile de diviziune prin efectul legii, comoştenitorii dobândesc numai cote-părţi ideale din dreptul real asupra bunurilor, corespunzătoare drepturilor succesorale ale fiecăruia, urmând ca drepturile exclusive asupra bunurilor concrete din moştenire să fie stabilite prin partaj.
