Contractul de rentă viageră – noțiuni esențiale și rolul notarului

1. Cine sunt părțile în contractul de rentă viageră

Într-un astfel de contract intervin, de regulă:

• persoana care se obligă să plătească renta periodic (debitorul rentei);
• beneficiarul prestațiilor (titularul rentei), a cărui viață determină durata obligației;
• în funcție de structură, o parte poate transmite proprietatea asupra unui imobil, iar cealaltă își asumă plata rentei.

Renta poate fi stabilită în bani sau, prin clauze distincte, poate fi asociată și cu alte beneficii, în măsura în care părțile convin, respectând limitele legale.

Constituirea pe durata vieţii mai multor persoane

Renta viageră poate fi constituită pe durata vieţii mai multor persoane, urmând ca, în acest caz, în lipsă de stipulaţie contrară, obligaţia de plată a rentei să înceteze la data la care decedează ultima dintre aceste persoane.

Art. 2.246 din Codul Civil prevede: Constituirea pe durata vieţii unui terţ deja decedat – Este lovit de nulitate absolută contractul care stipulează o rentă constituită pe durata vieţii unui terţ care era decedat în ziua încheierii contractului.

Nu produce, de asemenea, niciun efect contractul prin care s-a constituit cu titlu oneros o rentă pe durata vieţii unei persoane care, la data încheierii contractului, suferea de o boală din cauza căreia a murit în interval de cel mult 30 de zile de la această dată.

2. Caracterul aleatoriu al contractului

Elementul central al contractului de rentă viageră este hazardul: nimeni nu cunoaște durata exactă a vieții persoanei în raport cu care se calculează renta. Din acest motiv:

• obligația de plată poate dura un interval relativ scurt;
• sau se poate întinde pe perioade îndelungate, depășind valoarea bunului transmis inițial.

Această structură îl diferențiază de contractele cu preț fix (de exemplu, vânzarea-cumpărarea clasică).

3. De ce este necesară forma autentică la notar

Când contractul de rentă viageră implică transferul unui bun imobil (apartament, casă, teren), forma autentică la notar este esențială pentru:

• dovedirea clară a acordului de voință;
• stabilirea exactă a obligațiilor de plată;
• înscrierea dreptului de proprietate și, după caz, a unor garanții în cartea funciară.

Notarul verifică actele de proprietate, situația juridică a imobilului și capacitatea părților, explică efectele juridice ale contractului și redactează clauzele în concordanță cu înțelegerea lor.

4. Garanții și protecția părții care primește renta

În funcție de situație, părțile pot conveni:

• instituirea unor garanții reale asupra bunului transmis;
• clauze referitoare la rezoluțiunea contractului în caz de neplată a rentei;
• modalități de actualizare a prestațiilor, astfel încât valoarea lor să rămână adecvată pe termen lung.

Scopul este ca persoana care renunță la bun sau la o sumă inițială să fie protejată prin mecanisme juridice clare, iar cealaltă parte să știe exact care îi sunt obligațiile.

5. Rolul discuției prealabile cu notarul

Înainte de a decide dacă renta viageră este soluția potrivită, este utilă o discuție cu notarul public, pentru a:

• analiza situația concretă (vârstă, tip de bun, dorința de a păstra sau nu dreptul de folosință etc.);
• compara renta viageră cu alte acte posibile (de exemplu, donație cu sarcini sau contract de întreținere);
• stabili structurarea clauzelor în acord cu intențiile părților și cu dispozițiile legale.

Accesează și ghidurile noastre specializate privind renta viageră și alte contracte prin care se transmite dreptul de proprietate, la care se poate face trimitere direct din acest articol, pentru o informare mai detaliată.

Pentru clarificări suplimentare sau pentru a transmite actele în vederea analizării posibilității de încheiere a unui astfel de contract, te poți adresa SPN STOICA S. EDUARD & ASOCIAȚII – Societate Profesională Notarială la adresa de e-mail contact@notariatstoica.ro.