Partajul de adescendent

Art. 1160 – Subiecte
Ascendenţii pot face partajul bunurilor lor între descendenţi.

Art. 1161 – Forme
(1) Partajul de ascendent se poate realiza prin donaţie sau prin testament, cu respectarea formelor, condiţiilor şi regulilor prevăzute de lege pentru aceste acte juridice.
(2) Partajul realizat prin donaţie nu poate avea ca obiect decât bunurile prezente.

Art. 1162 – Cuprins
Dacă în partajul de ascendent nu au fost cuprinse toate bunurile moştenirii, bunurile necuprinse se vor partaja conform legii.

Art. 1163 – Ineficacitate
(1) Este lovit de nulitate absolută partajul în care nu s-au cuprins toţi descendenţii care îndeplinesc condiţiile pentru a veni la moştenire, fie în nume propriu, fie prin reprezentare succesorală.
(2) Dispoziţiile alin. (1) nu se aplică partajului în care nu a fost inclus un descendent care vine la moştenire prin reprezentare succesorală, însă a fost cuprins acela pe care îl reprezintă.
(3) Dacă prin partajul de ascendent se încalcă rezerva succesorală a vreunui descendent sau a soţului supravieţuitor, sunt aplicabile dispoziţiile privitoare la reducţiunea liberalităţilor excesive.

Natură juridică

Împărțeala de ascendent este un act juridic mixt:
– pe de o parte reprezintă o donație sau o dispoziție testamentară
– pe de altă parte este un act de împărțeală dar de natură specială, întrucât nu este menit să pună capăt unei stări de indiviziune, ci dimpotrivă, preîntâmpină nașterea unei astfel de stări.

Condiţiile partajului de ascendent

Pentru a fi valabil, partajul de ascendent trebuie să întrunească condiţii de fond şi de formă.

b). Condiţii de formă. partajul de ascendent se poate realiza prin donaţie sau prin testament cu respectarea formelor, condiţiilor şi regulilor prevăzute de lege.

Dacă partajul de ascendent se realizează prin act juridic inter vivos, donaţia va fi întocmită în formă autentică. Când împărţeala se face prin testament, ea trebuie să îmbrace una din formele testamentare prevăzute de lege.
Nerespectarea acestor condiţii atrage nulitatea absolută a actului de partaj.

Condiţii de fond

De drept comun. Întrucât partajul de ascendent se poate realiza numai prin donaţie sau legat cuprins în testament, acestea trebuie să întrunească condiţiile prevăzute de lege referitoare la consimţământ, capacitate, obiect şi cauză.

Condiții speciale. Pe lângă condiţiile de fond consacrate, partajul de ascendent trebuie să întrunească şi unele condiţii specifice, referitoare la subiectele, obiectul şi cerinţele partajului.

Persoanele îndreptățite de a face împărțeala de ascendent. Doar părintii și ceilalți ascendenți pot să-si împartă bunurile pe această cale între descendenți.

Persoanele între care se face împărțeala. Împărțeala de ascendent se face numai între descendenții dispunătorului.

Descendenții trebuie să aibă vocație succesorală concretă, nu sunt nedemni și au acceptat moștenirea.

Sub sancțiunea nulității absolute, împărțeala trebuie să cuprindă toți descendenții care vin la moștenire, în nume propriu sau prin reprezentare.

Obiectul partajului de ascendent

Partajul realizat prin testament poate curpinde toate bunurile existente în patrimoniul ascendentului la moartea sa, sau o parte a acestora.
Partajul realizat prin donaţie nu poate avea ca obiect decât bunurile prezente ale dispunătorului, nu și bunurile viitoare.
Bunurile necuprinse în partajul de ascendent vor fi supuse împărţelii de drept comun.

Modul de partajare. Împărțeala trebuie să respecte unele reguli:
– trebuie să fie efectivă, în sensul de a diviza material bunurile;
– trebuie să fie facută cu respectarea rezervei succesorale a fiecărui descendent cât și a soțului supraviețuitor, în caz contrar aceștia putând cere reducțiunea;
– în limitele cotității disponibile, nu trebuie să respecte principiul egalității;

Efectele partjului de ascendent

a. Efetele partajului prin donație

Înainte de deschiderea moștenirii. Între ascendentul-donator și descendentul donatar se nasc raporturi specifice contractului de donație, potrivit dreptului comun (irevocabilitatea, revocarea pentru neexecutarea sarcinilor și ingratitudine, posibilitatea creditorilor ascendentului-doanor de a ataca donația prin acțiune pauliană, dreptul de a dispune de bunul donat)
Între descendenții-donatari se nasc raporturi specifice împărțelii (de exemplu, obligația de garanție specifică partajului)

După deschiderea moștenirii. Descendenții donatari care acceptă moștenirea și îndeplinesc condițiile pentru a moșteni:
– dobândesc moștenirea în stare divizată, fiecare pastrând bunurile primite donație;
– pot intenta acțiunea în reducțiune dacă rezerva le-a fost încălcată prin împarțeală;

b. Efectele împărțelii testamentare

În timpul vieții ascendentului-testator. Fiind o dispoziție morțiș causa, împărțeala testamentară nu produce niciun efect cât timp ascendentul trăiește. El o poate modifica sau revoca până în ultima clipă a vieții sale.
După deschiderea moștenirii:
– descendenții dobândesc bunurile atribuite, în stare divizată, potrivit voinței testatorului.
– descendenții urmează să-și exercite dreptul de opțiune succesorală (aceștia au calitatea de mostenitori legali întrucât împărțeala nu este o liberalitate)
– între copărtași se nasc raporturi specifice împărțelii (obligația de garanție)

Ineficacitatea partajului de ascendent

Cauze de drept comun
Partajul poate deveni ineficace din cauza:
– anulării (pentru incapacitate sau viciu de consimțământ)
– nulității absolute (de ex, în cazul nerespectării formei actului de împărțeală)
– din cauze care atrag caducitatea
– prin revocarea donației prin care s-a făcut împărțeala, în condițiile speciale (neexecutarea sarcinilor sau ingratitudine)
– prin revocarea donației prin acțiunea pauliană

Cauze speciale
– împărțeala este nulă pentru omiterea unui descendent chemat efectiv la moștenire
– în cazul în care împărțeala încalcă rezerva succesorală, împărțeala poate fi atacată prin acțiune în reducțiune.